Scleroza multiplă

Scleroza multiplă este una dintre cele mai importante maladii ale sistemului nervos central care afectează, de obicei, persoanele tinere, cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani.

Încadrată în grupul bolilor demielinizante, această afecțiune se caracterizează clinic prin episoade de lezare a nervilor optici, creierului și măduvei spinării, care se remit total sau parțial, cu o evoluție progresivă pe parcursul mai multor ani. Substratul exact al producerii bolii nu este cunoscut, dar mecanismul de distrugere a tecii de mielină care învelește neuronii pare a fi autoimun.

Manifestările bolii

Debutul este de obicei brusc, aparent în plină sănătate. Pacienții pot relata înaintea declanșării bolii manifestări pseudo-reumatice (dureri musculare, articulare ori pe traiectul unor nervi – mialgii, artralgii, nevralgii) sau pseudo-astenice (astenie, irascibilitate, pierdere în greutate – scădere ponderală).

Simptomatologia neurologică de debut poate evolua în ore/zile prin deficit motor (scăderea forței musculare în mâini sau în picioare), nevrită optică (scăderea bruscă a vederii la unul din ochi), parestezii (amorțeli, furnicături, înțepături), diplopie (vedere dublă), vertij şi vărsături, ori, mai rar – tulburări sfincteriene (incontinență pentru urină sau materii fecale), paralizie facială, nevralgie trigeminală.

Tabloul clinic atât de variat corespunde locului în care se produc leziunile inflamatorii demielinizante. Boala este cronică și are, adesea, o evoluție recurent-remisivă. Perioadele cu simptomatologie manifestă (pusee) pot fi întrerupte luni/ani de perioade de acalmie, în care simptomele se atenuează sau dispar (remisiuni). Există însă și alte variante de SM – primar progresivă, secundar progresivă, progresivă cu recăderi. Încadrarea într-o formă sau alta este relevată de evoluția în timp.

Caracteristica principală a acestei afecțiuni o constituie diseminarea în timp și spațiu a leziunilor. Manifestările clinice pot fi diferite de la un puseu la altul, în relație cu locul în care apar noi leziuni. De exemplu, debutul poate fi prin scăderea acuității vizuale la un ochi, iar peste 6 luni bolnavul poate prezenta parapareză (paralizia parțială a membrelor inferioare).

Diagnosticul clinic

Cel mai bine leziunile demielinizante noi se văd pe examinarea prin rezonanță magnetică cu substanță de contrast. Însă, din punct de vedere imagistic, nu orice leziune demielinizantă e SM. Medicii neurologi și radiologi verifică dacă aspectul acestor leziuni este specific (respectă criteriile McDonald). În funcție de simptomatologie, evaluarea imagistică va fi completată de alte explorări: potențiale evocate vizuale (PEV), motorii (PEM), senzitivo-senzoriale (PESS), auditive (PEA), testare psihologică, puncție lombară pentru analiza lichidului cefalorahidian.

Gestiunea Sclerozei Multiple

În cadrul Institutului RoNeuro există posibilitatea efectuării investigațiilor electroneurofiziologice (PEV, PEM, PESS, PEA), precum și a evaluării psihologice amănunțite, identificând trăsături de tip anxietate, depresie ori tulburări cognitive. Corelând semnele clinice cu rezultatele la aceste examinări, medicii neurologi vor stabili diagnosticul, vor institui tratamentul potrivit fiecărui pacient și vor urmări, în timp, răspunsul la terapie.